Despre omul si fotograful Sorin Onisor

shooting-foto-in-natura
Shooting foto in natura – cateva sfaturi
9 decembrie 2014
mituri-despre-aparatele-foto
Mituri despre aparatele si obiectivele foto
11 decembrie 2014
Despre-Sorin-Onisor

Despre omul si fotograful Sorin Onisor

Am vazut pe internet faptul ca Sorin Onisor vine sustine o prezentare, urmata de o iesire alaturi de cine doreste, prin satele din imprejurimea Iasiului. Mi-am zis ca e o idee buna mai ales pentru ca nu iesisem demult la fotografiat. Intalnirea a avut loc Duminica seara pe data de 30 noiembrie la ora 19:00 si iesirea in urmatoarea zi, chiar de ziua nationala. S-a dorit a se sarbatori 1 decembrie prin fotografie. Un gest frumos la care am subscris fara ezitare.

Sorin Onisor este printre primii fotografi din tara care s-a incumetat la aceasta abordare fotografica si calatorie prin tara. Este cunoscut si iubit. Are si de ce.

O sa prezint cele traite la prezentare din doua perspective. Una ce tine de fotograful Sorin Onisor si alta despre omul cu acelasi nume. O sa incep cu fotograful:

Fotograful Sorin Onisor

Marturisiri:

  • Nu ii plac cei de peste 50 de ani care nu sunt de acord cu fotografia wide, mai exact fisheye.
  • Ii place sa se foloseasca de oglinzi si geamuri murdare atunci cand face fotografii.
  • Nu ii plac cei de pe 1x.com
  • Ii place sa faca fotografii la iso mare (2.000) chiar si la portret.
  • Ii place sa se foloseasca de fum si abur pentru fotografiile sale.
  • E bun si zomotul de imagine in fotografie si a punctat ca nu trebuie sa alergam dupa sharp (ceea ce cred si eu).
  • Este Canonist dar face si cu Nikon (probabil cand i se dau in teste).
  • A spus ca Nikon Df sta mai bine la ISO fata de 5D Mark III.

Despre-Sorin-Onisor

Am sa le iau pe rand si am sa-mi exprim punctul de vedere vis-à-vis de ce spune Sorin pe partea tehnica. Fotografii mai in varsta care nu sunt de acord cu obiectivele fisheye pesemne ca nu le plac fotografiile cu acest tip de obiectiv. Subscriu si eu acestei idei datorita faptului ca disorsioneaza destul de mult realitatea. Sorin ne-a prezentat cateva fotografii de portret care sa ne inspire in incursiunea de a doua zi . Aceasta se finalizeaza cu un premiu al carui castigator tot el o sa-l decida. Ne-a spus ce ii place lui, ca noi sa-i urmam cumva stilul si trucurile pe care le foloseste. E normal, au venit multi incepatori. Multe din fotografiile de “portret” pe care ni le-a prezentat ca fiind de portret, nu chiar se incadreaza in acea categorie. Fotografia de portret suporta anumite rigori, ori cu un obiectiv fisheye e destul de greu sa-l denumesti portret. Multe din acele cadre, adica majoritatea, se incadrau in categoria fotoreportaj. Mai mult spus, fotoreportaj etnografic. In acest caz ma pozitionez de partea celor peste 50 de ani chiar daca inca nu am depasit 30. 🙂

Oglinzile si geamurile murdare mai ales in spatiul rural, exista, si imi place acest gen de cadru. Ce o fi avand cu cei de la 1x.com nu stiu, dar ma bucura faptul ca ii place sa foloseasca ISO mare si nu il deranjeaza granulatia. A punctat bine chestia asta si imi place, pentru ca acum dupa ce epoca “pixeli cat mai multi” a apus, este data spre rumegat la populatie faza cu “fotografie super clara, sharp”.

Sunt dragute fotografiile cu abur sau fum. De multe ori apeleaza la diverse tertipuri sau asteapta momentul potrivit pentru a surprinde aburul si fumul. Consider si eu ca Nikon Df este un aparat foarte bun. Daca ii pui un minigrip e perfect. As mai completa la subiectul zgomot de imagine sau granulatie ca aceasta nu apare atunci cand este printatata fotografia ci doar pe monitor. Chiar daca apare, este placuta.

Concluzie

Se vede ca are experienta si isi cauta tacticos cadrul. Stie sa-si aleaga fundalul si subiectul. Ii place sa astepte momentul potrivit si declanseaza. De multe ori isi pozitioneaza subiectul prin diverse trucuri, vorbind cu subiectul. Respecta de cele mai multe ori regula treimilor dar pe deoparte stie ca acesta regula poate sa fie incalcata pentru a intari mesajul. Are experienta si pune suflet, ceea ce se si vede. Cadrele lui sunt de impact si reflecta viata la tara, asa cum e ea.

Omul Sorin Onisor

Marturisiri:

  • Vrea sa faca un cabinet stomatologic ambulant pentru oamenii de la sat dar deocamdata nu a gasit doctorul care sa subscrie. A dat de inteles ca ar fi in discutii cu cineva dar nu e sigura treaba.
  • Nu ii place influenta care vine din UE, nu ii place Uniunea Europeana.
  • Spune despre el: „Eu sunt un pic nationalist, un pic”.
  • A trait 14 ani la tara si apoi la oras, probabil in perioada copilariei.
  • Cand s-a apucat de fotografie a suferit de ceva (depresie, intamplare, nu a spus exact), a trecut printr-o perioada nasoala, a spus STOP si a plecat.
  • Considera ca munca la multinationale cu cardul de intrare si iesire, cu pontajul si toate alea este cat se poate de naspa si nu ar putea face asa ceva niciodata. O considera o ingradire totala.
  • Crede ca acum oamenii se drogeaza cu Facebook.
  • Nu face exces, considera ca 1-2 paharele de tuica te imbie sa socializezi si te detensioneaza plus ca e buna atunci cand e frig. Nu ii plac excesele.
  • Fumeaza 3-4 tigari pe zi. Ii plac cele cu arome (de cirese).

fotograful-sorin-onisor

Concluzie.

Nu voi aborda concluzia mea in ordine cronologica cum am facut mai sus ci voi vorbi liber si deschis. Sorin Onisor este un om care pune multa pasiune in ceea ce face. Fotografia pentru el nu se opreste doar la declansarea butonului de pe aparat ci continua prin actul filantropic pe care il face cu mare bucurie si daruire. Ii place sa ofere, sa ajute si sa bucure. Considera ca acele conditii in care oamenii traiesc, chiar si copii, nu sunt chiar asa de rele, din contra pentru ca asa a crescut si el. Intelege foarte bine ce inseamna spatiul rural romanesc si traditia. Considera Romania ca fiind cea mai autentica si frumoasa tara din Europa. La un moment dat o sa se intoarca si o sa-si faca o casuta la tara.

Dupa primele 30 de minute in care a inceput sa ne spuna povestea din spatele fotografiilor am avut o revelatie. Am avut senzatia pentru moment ca Sorin este varianta putin mai laică a lui Dan Puric. Stiu ca aceasta expresie este putin indrazneata, dar trairea, modul in care povestea si atractia fata de satul romanesc, de Romania eterna, este din aceeasi inconfundabila abordare ca a lui Dan Puric.

Este artist si am simtit asta. Am simtit din modul in care vorbeste cum pune problema sau cum raspunde. L-am simtit de multe ori cu gandurile lui, chiar daca era cu noi si discuta. Am simtit gandurile care il treceau si nu dorea sa le scoata la suprafata pentru ca nu era cadrul potrivit.

Ii place ceea ce face si cred ca o sa faca asta toata viata pana cand o sa se retraga la casuta lui modesta. E placut sa cunosti asemenea oameni si sa stai pe langa ei ca sa le simti trairea. Sorin a schimbat vieti si inca o sa mai schimbe. Este un model de urmat si pentru ceilalti fotografi mai tineri care la un moment dat posibil sa ii calce pe urme. Te sfatuiesc si pe tine daca ai ocazia sa mergi la o asemenea intalnire/prezentare sau workshop. Ai ce sa inveti de la Sorin fotograful si omul. Avem nevoie de oameni ca Sorin care sa duca mai departe ceea ce noi avem unic ca popor: trairea, simplitatea, smerenia, respectul fata de natura. Stromosii nostri si actualii romani adevarati stiu cel mai bine cum sa traiasca in armonie cu natura. Noi daca ne uitam istoria si trecutul, daca dam frau liber influentelor occidentale denaturate, nu facem altceva decat sa ne auti-eliminam ca popor. Pentru asta il stimez pe Sorin si munca lui. In final, ii multumesc pentru initiativa si ii doresc mult succes in toate demersurile pe care le intreprinde!

portret-de-roman-25

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *